ganduri | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
DORUL DIN MINE
Te-am căutat sub razele de lună, Dar, neştiind pe unde ai umblat, Nu am putut să te mai prind de mână Deşi zorii la mine te-au purtat...
Am aşteptat sub clipa tremurândă Să îmi alinţi prezent şi viitor, Şi un trecut ce gândul îmi inundă, L-am pus chezaş pentru-al meu dor.
Am presărat în sufletu-ţi chemarea De-a mă găsi, măcar în gând, Să poţi învinge astfel depărtarea, Să-asculţi tăcerea mea, vibrând...
Şi am cules dorul din mine, L-am transformat într-o lumină dulce, El veşnic lumina-va pentru tine Cărări, ce fericirea mi-or aduce... 30 dec 2011
Aşteaptă-mă
Aşteaptă-mă sub colina găndului tău Să vin să-ţi cer … să mergi cu mine… Spre un loc În care timpul Nu poate să ne atingă… Să mergi cu mine spre un loc, În care viaţa e o încântare… Stiu… va fi greu sau.. Nu va fi nimic.… Dar speranţa mea Gândul meu Trupul meu…te vor.. Te vor mereu Şi nu stiu de vreodată Voi izbuti să te alung Dintre toate gândurile mele… Nu ştiu de vreodată Voi îndrăzni să te aduc în... toate visurile mele… Să-ţi spun ca te iubesc Sau Să-mi spui : nu te iubesc! Orice-ar fi, Oricum ar fi, Mereu.. mereu gândurile mele zboară Către visul acela de neatins În care fericirea E adusă de doua scântei din privirile tale .. În care fericirea Răbufneşte odată cu surâsul tău Mă doare…sau îmi este bine??? Nici eu nu mai ştiu… Stiu doar că surâsul tău, chipul tău Mă însoţesc zi de zi Pe drumul meu în această lume Pe acest pământ Şi îmi fac clipele Să fie mai luminate
floare,iluzie
Te-am visat, iubite, erai floarea din fereastră cu ochi de rouă, ai privit spre mine, nu m-ai văzut, erai iluzia mea pierdută pe aripa unui vis nenăscut.
Am udat floarea cu iubire... ai vrut să-ţi usuci rădăcinile şi te-ai ofilit.
Eu incă te mai văd floarea din fereastră, udată cu roua din priviri, rătăcind veşnic prin sufletul meu verde.
m-ai inchis
M-ai închis într-o floare Şi m-ai uitat acolo Să nu-ţi aud cuvântul nerostit Să nu pot să-ţi şoptesc Gândurile în primăvară Să nu-ţi ating privirea Cu o frunză ruginie în toamnă M-ai uitat acolo Să nu simt Parfumul iubirii Ce m-a încântat. Dar ai uitat Că o floare e culeasă Şi astfel Eu aş putea Şi voi zbura Cu petale pe vânt Spre gândul tău Şi îl cuprind cu frunzele Speranţei mele Pentru a nu minţi tu Lasă-mă pe mine să mint Să spun minciuna vieţii mele: Te las să mă părăseşti iubite! De vei crede atunci Ştii că te-am lăsat Să nu minţi tu Şi-ţi vei urma gândul, senin Uitând de mine Închisă în floarea iubirii pentru tine Închisă aici Voi veghea să fii fericit Să iubeşti Şi voi deschide ochii să te privesc De câte ori vei trece Pe lângă floarea în care Eu vreau să rămân inchisă... Nu pot să te alung Pleci mereu ... Te aştept... Vii... iert ... Iubeşte-mă! oct 2011
doua lumanari
Două lumânări îşi topeau lacrimile de ceară pe masuţa din camera unde trebuia să pună moşul cadourile sub brăduţ. Lumina lor încălzea chipul îngândurat si totodată senin al unei femei trecută de vârsta tinereţii. Îşi aştepta colindătorii cu brăduţul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă şi pe la căsuţa ei. Era seara de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjită şi, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Şopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înţelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiţi, cealaltă îşi plângea picăturile de ceară pierdute, fiindu-i frică de finalul inevitabil ,când se va fi terminat de ars. Îngândurate, amândouă lumânările îşi topeau trupurile de ceară ,sacrificându-se pentru a face un pic de lumină în camera fiinţei ce nu îşi găsea liniştea . Plecase demult cu gândul undeva departe, într-un loc unde ar fi vrut să fi trăit cu adevărat şi nu numai să-l viseze. O lume magică a iubirii adevărate ,unde să poată dărui tot ce a ascuns sub privirea măslinie.
Timpul a trecut ,colindătorii se auzeau în vecini, ca din treacăt le-a spus lumânărilor:,,Mulţumesc"!... Înfiorată de gândul ei se îmbujoră, dar ştia că nimeni nu o poate auzi că vorbeşte,cu... două lumânări.
Se duse spre portiţa casei târâind piciorele pe zăpada proaspăt căzută, verifica să fie deschisă, căci aşa trebuie să primeşti colindătorii ...
Nu se putea!
Venise !...
Era o iluzie?... Sau era chiar el, cel pe care de mult timp îl ascunsese undeva într-un loc secret al inimii ei? Nu spuse nimic, privea şi surâdea, chipul ei blând se transformase , părea o floare, abia înflorită.
Alergă spre el şi-l înconjură cu mâinile ce uitaseră aroma atingerii.Părea că e în lumea din vis... Privea zăpada de pe umerii săi şi atunci ştiu, ştiu că el era acolo de ceva timp, aşteptând ca ea să-i vină în întâmpinare. Deschise buzele să spună: ,, Bun-venit ,iubirea mea, Crăciun fericit!”. Şi apoi, ascultă răspunsul, dar el o sărută încet şi îi sărută mâinile care mereu i-au mângâiat chipul şi spuse :,,Cât de frumoasă eşti, mi-ai lipsit atât, atât de mult "!
Timpul se oprise în loc pentru ea, închise ochii să soarbă sunetul vorbelor, dar când îi deschise , el dispăru.
Din dorinţa de a-l avea alături în seara de Ajun, chemase ,cu gândul, sufletul lui .Era fericită că doar şi pentru o clipă a venit pe aripa unui vis , o iluzie, dar care ia dăruit cel mai frumos cadou ce putea să-l primească ...
Cu zâmbet pe buze ,intră în odăiţa luminată de cele două lumânări ce aproape se contopeau, unindu-şi trupurile de ceară ,cu lacrimile lor izvorâte din arderea flăcărilor jucăuşe. Le privi, spunându-le:,,Aţi văzut, nu m-a uitat, acum voi putea primi sărbătoarea Crăciunului cu inima plină de bucurie. Am să vă sting flacăra, să nu vă terminaţi drumul prin această lume ,acum, aşa cum s-a potolit şi dorul meu!El va continua să-şi urmeze cărarea spre un viitor în care , voi , arzând la fereastra mea, îi veţi arăta iubirii, drumul spre inima mea”!
.
În prag de sărbătoare ,doresc să vă urez ca dorinţele ,chiar fiind doar cele din vise ,să vi se împlinească ,măcar pentru o clipă ,şi să vă aducă linişte în suflet şi bucurie pe chip...
SĂRBĂTORI FERICITE!
cu drag,
Mihaela Mihăilă
de ce
De ce
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| postat de mihaela26 in 2011-08-23 20:05 | 0 comentarii |
Am să...
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Am să
Am să te-alung de mii de ori...
Din vis şi din privirea-mi oarbă,
Dar tot de-atâtea ori în grabă
Te voi chema în noii zori
Să vii aici,în preajma mea
Chiar de n-o vrei decât pe ea...
Lasă-mi plăcerea să-ţi privesc
Gândul fugar si să-l opresc
În preajma mea pentru o clipă
De-al meu surâs făcând risipă
Să îi alin trăirea grea
Chiar de voi şti că vei pleca
Departe, iar în lumea ta
Iubirea mea…
(pentru ...26)
| postat de mihaela26 in 2011-05-15 17:02 | 2 comentarii |
CINE EŞTI TU?
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Cine eşti tu?
Cine eşti tu, de unde ai apărut? Că ai reuşit să furi dintre gândurile mele, pe cele mai frumoase şi ai reuşit să aduci la limita suportabilului trăirea unor sentimente date de Dumnezeu, dar totuşi interzise...
Ai scos ce era mai bun în mine, toată dragostea pe care sunt capabilă să o dăruiesc, toate sentimentele intense ce fac trupul să ardă şi sufletul să se oprească pe marginea rece a lumii...
Mi-ai readus bucuria de a putea iubi şi tristeţea de a nu putea să iau totul de la iubire...
Mi-ai alinat trăirea şi mi-ai redat speranţele pierdute printre florile vieţii, trăind şi retrăind împreună cu mine clipele grele şi pe cele minunate, bucurându-te cu mine, plângând cu mine, căci te port mereu cu mine...
Eşti acolo! Dar pentru mine... eşti aici... Nu mă poţi părăsi chiar de-ţi doreşti asta! Eşti aici! Te simt în trăirea mea de zi cu zi... te culeg din privirea celor ce zâmbesc... şi plâng, te culeg de printre firele de iarbă crudă, din zborul păsărilor, din umbra copacilor, din susurul mării... Te văd în fiecare din cei ce merg cu paşi repezi alături şi de mână cu iubita, în fiecare din cei ce-şi strâng la piept copiii, în fiecare din cei ce întorc privirile în urma lor, privind spre mine...
Au înţeles oare? Că te văd pe tine? Poate fi totul frumos sau urât, dar dacă eu văd privirea ta ,acolo devine paradis...
Zâmbind îmi poţi da forţa ce nu o pot lua din nimic altceva, zâmbetul tău este aripă protectoare pentru inima mea.
Cine eşti tu? Cine sunt eu ca să te întreb?
Nimeni! Sunt doar o picătură de fericire, căzută pe umbra buzelor tale, sunt doar o adiere de vânt mut, ce îţi atinge auzul, sunt doar o frunză ce-şi doreşte să se veştejească lângă inima ta,să se contopească cu ea şi nu să o laşi într-o carte uitată pe undeva...
Tu eşti ce vrei să fii, dar pentru mine eşti şi vei rămâne ,,IUBIREA MEA”!
15 mai 2011
| postat de mihaela26 in 2011-05-15 16:55 | 1 comentarii |
Pustiu
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
E atât de pustiu ecoul din mine
Aşteptarea e ac, ce-mi coase suspine
Cu fire de lacrimi aprinse sub gene
Ce-şi poartă trăirea pe faţa-mi alene.
E atât de străină privirea-mi în noapte
Iar gândurile sunt plecate departe
Trec astăzi hotare impuse de şoapte
Ascultă tristeţi, dar merg mai departe.
E atât de târziu să privesc spre ruine
Să mă cert cu iubirea născută în mine
Să alung chipul tău din trăirea-mi acum
Să nu simt azi pustiul ce-mi iese în drum...
| postat de mihaela26 in 2011-05-13 13:52 | 0 comentarii |
Din clipe
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Din clipe vreau sa-ti fac izvor de frumusete,
Ce sufletul să-ţi înconjoare cu iubire,
În fiecare anotimp să-ţi dea bineţe,
Şi să te facă să-ţi găseşti a ta menire...
Nu te aşez pe-un piedestal
Ci doar în pieptul meu tăcut.
Să îi fii stea pe-un cer astral
În neîmplinirea timpului trecut.
8 mai2011
| postat de mihaela26 in 2011-05-13 13:38 | 0 comentarii |
| pagina urmatoare >> |
<< 2012.Mai 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
- Cautare
- Aboneaza-te la insemnari
-
- Ultimele insemnari
- DORUL DIN MINE
- Aşteaptă-mă
- floare,iluzie
- m-ai inchis
- doua lumanari
- de ce
- Am să...
- CINE EŞTI TU?
- Pustiu
- Din clipe